PARLAMENTUL ROMANIEI
CAMERA
DEPUTAŢILOR
SENATUL
L
E G E
privind
organizarea şi funcţionarea cabinetelor de medicină sportivă
Parlamentul Romaniei adopta
prezenta lege
CAPITOLUL
I
Dispoziţii
generale
Art.
1. – Prevederile
prezentei legi se aplică activităţilor de medic specialist de medicină
sportivă exercitate în România în baza
unui contract
individual de muncă sau în mod independent.
Art.
2. – Activitatea de medicină sportivă, parte integrantă a
asistenţei medicale, constă
în efectuarea selecţiei, a orientării şi a reorientării la
efort fizic,
efectuarea examinărilor medicale la începerea activităţii
sportive, periodic,
la încetarea activităţii din cauze medicale şi la reluarea
activităţii
sportive, după întreruperea acesteia din cauze diverse,
eliberarea de avize
medicale practicanţilor de forme de sport, stabilind calificativul
apt/inapt de efort fizic, în condiţiile unei examinări
interdisciplinare complexe,
elaborarea programelor de educaţie în domeniul sănătăţii
sportive,
precum şi asigurarea managementului de medicină sportivă.
Art.
3. – Medicul specialist de medicină sportivă trebuie să
contribuie, în măsura
posibilităţilor cabinetului, la îmbunătăţirea asistenţei
medicale în
domeniul medicinei sportive.
Art.
4. – Activităţile de medicină sportivă se realizează
în cabinetele
de medicină sportivă din sectorul public şi/sau privat constituite ca
atare sau
în cadrul ambulatoriilor de specialitate,
spitalelor,
structurilor sportive şi în cadrul instituţiilor publice cu
atribuţii în sport, cu
respectarea dispoziţiilor legale privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea
cabinetelor medicale. Art.
5. – Ministerul Sănătăţii Publice asigură controlul şi
evaluarea activităţii de
medicină sportivă. CAPITOLUL
II
Organizarea
şi funcţionarea cabinetelor de medicină sportivă
Art.
6. – Serviciile de medicină sportivă pot fi organizate şi pot
furniza
servicii de specialitate, în una dintre următoarele forme: a) secţii şi compartimente de
medicină sportivă în oraşele reşedinţă de judeţ aflate
în subordinea spitalelor publice sau private, la propunerea
autorităţilor de
sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti şi/sau a
direcţiilor
pentru tineret şi sport judeţene sau a municipiului Bucureşti;
b)
cabinete de medicină sportivă, înfiinţate şi organizate
potrivit prevederilor Ordonanţei
Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea
cabinetelor medicale, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
c)
cabinete de medicină sportivă, înfiinţate în cadrul
structurilor sportive,
organizaţiilor sportive naţionale şi instituţiilor publice cu atribuţii
în sport, cu
respectarea dispoziţiilor legale privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea
cabinetelor medicale.
Art.
7. – (1) Pentru furnizarea serviciilor de specialitate,
cabinetele de medicină sportivă
pot încheia contracte cu casele de asigurări sociale de
sănătate,
potrivit legii. (2)
În vederea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor
ce îi revin pentru
asigurarea protecţiei angajaţilor care practică orice tip de
efort fizic,
în cadru organizat, angajatorul se obligă să respecte
prevederile legale
privind securitatea şi sănătatea în muncăşi poate opta pentru
una dintre
formele de asigurare a serviciilor de medicină sportivă, după cum
urmează: a)
organizarea unui cabinet de
medicină sportivă în cadrul structurii sportive organizate
ca serviciu autonom, situaţie în care medicul specialist de
medicină
sportivă are calitatea de salariat, iar raporturile de muncă se
stabilesc pe baza contractului individual de muncă;
b)
contractarea şi furnizarea serviciilor de medicină sportivă cu un
cabinet medical de
specialitate sau cu un spital care are organizat un astfel de serviciu,
situaţie
în care medicul specialist de medicină sportivă nu mai este
salariat al
angajatorului, ci un furnizor de servicii medicale de
medicină sportivă, iar raporturile dintre acesta şi angajator sunt
reglementate printr-un contract
privind furnizarea acestor servicii.
(3)
Structurile sportive cu
finanţare de la bugetul de stat îşi pot asigura serviciile de
medicină
sportivă prin formele prevăzute la alin. (2), iar plata acestora se
realizează în limita bugetului alocat.
Art.
8. – (1) Cabinetul de medicină sportivă poate deservi,
în conformitate
cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 124/1998, republicată, cu
modificările şi
completările ulterioare, mai multe structuri sportive, de comun
acord cu părţile interesate, prin contract, în limitele legii
şi fără să
afecteze activitatea specifică pentru care a fost înfiinţat.
Pentru
orice prejudiciere a părţilor, cabinetul de medicină sportivă răspunde
în
faţa autorităţilor abilitate să controleze activitatea
acestuia.
(2)
Pentru a putea furniza serviciile de specialitate, cabinetele de
medicină sportivă trebuie să
îndeplinească condiţiile de acreditare în
conformitate cu reglementările
legale în vigoare.
Art.
9. – Dotarea cabinetului de medicină sportivă se face
în conformitate
cu baremul stabilit prin ordin al ministrului sănătăţii publice.
Art.
10. – (1) Cabinetul de medicină sportivă, indiferent de forma
de organizare, efectuează
următoarele servicii:
a)
consultaţie iniţială;
b)
consultaţie de control;
c)
somatometrie;
d)
dinamometrie;
e)
miotonometrie;
f)
compoziţie corporală;
g)
proba Ruffier;
h)
EKG de repaus şi efort la sportivi;
i)
electromiografie – EMG;
j)
spirometrie;
k)
evaluarea capacităţii aerobe de efort;
l)
evaluarea capacităţii anaerobe;
m)
investigaţie în efort specific;
n)
fişa de nutriţie şi calcularea raţiei alimentare în funcţie
de sportul
practicat;
o)
medicaţia efortului sportiv.
(2)
Cabinetul de medicină sportivă desfăşoară următoarele activităţi: a) eliberează avizul medical,
apt/inapt de efort fizic, în urma examinărilor clinice şi
paraclinice specifice, cu avizul medicului specialist, a colaborării cu
alte specialităţi medicale, în funcţie de
particularităţile
cazului;
b)
monitorizează starea de sănătate a celor ce efectuează o formă de efort
fizic, organizat
prin examene medicale de selecţie, examen medical în
procesul de antrenament, examen medical la reluarea activităţii
sportive, control
medical periodic;
c)
comunică rezultatele examinării medicale către toţi factorii implicaţi
în procesul
sportiv, la nivel local şi naţional;
d)
îndrumă activităţile de refacere şi recuperare medicală,
reorientare sportivă;
e)
consiliază tehnicienii în privinţa planului de antrenament şi
de
menţinere a sănătăţii sportivilor;
f)
transmite autorităţii de sănătate publică judeţene sau a municipiului
Bucureşti pe raza
căreia funcţionează, datele privind starea de sănătate a sportivilor,
precum şi eventualele accidente înregistrate în
teren.
CAPITOLUL
III
Controlul
profesional al activităţii cabinetului de medicină sportivă
Art.
11. – Autoritatea de sănătate publică judeţeanăşi a
municipiului Bucureşti, pe raza
căreia funcţionează cabinetele de medicină sportivăşi Colegiul
Medicilor din România, direct sau prin
structurile
teritoriale, exercită controlul profesional, în conformitate
cu legislaţia
în vigoare. Art.
12. – Medicul specialist de medicină sportivă, fie că este
salariat al angajatorului care
organizează un astfel de serviciu în cadrul structurii
sportive autorizate,
fie că prestează serviciile medicale pe baza unui contract privind
furnizarea
serviciilor de medicină sportivă, are următoarele atribuţii generale
şi specifice: A.
Atribuţii generale: a)
ia măsuri pentru prevenirea
accidentelor, din cauze medicale, în cursul practicării
efortului fizic;
b)
asigură controlul medical al celor implicaţi în procesul
efortului fizic, din momentul
începerii acestui proces şi pe toată durata executării
contractului
individual sportiv sau nesportiv pentru recuperare şi refacere;
c)
comunică echipei tehnice, respectiv antrenorului şi angajatorului,
numele
sportivilor apţi/inapţi din punct de vedere medical;
d)
stabileşte şi comunică echipei tehnice tipul de antrenament, de
recuperare, de refacere,
corespunzător stării de sănătate a sportivului;
e)
reevaluează periodic tipul de activitate fizică a fiecărui sportiv,
în funcţie de
starea de sănătate şi de parametrii biologici ai acestuia.
B.
Atribuţii specifice: a)
recomandă investigaţiile
necesare pentru a stabili diagnosticul medico-sportiv;
b)
evaluează diagnosticul bolilor intercurente, în limita
competenţei, precum şi a celor
legate de activitatea sportivă;
c)
apelează la membrii unei echipe interdisciplinare formate din medici
specialişti de: medicină
internă, pediatrie, ortopedie, traumatologie,
neurologie,
psihiatrie, laborator clinic, cardiologie, imagistică
medicală, precum şi
psihologi şi psihologi sportivi, sistematizând şi
concluzionând rezultatele necesare pentru avizul medical
apt/inapt. Pentru orele
de educaţie fizică din şcoli, avizul medical poate fi eliberat de
către medicul şcolar în colaborare cu medicii de
specialitate;
d)
efectuează examinări medicale la începutul activităţii,
în timpul
antrenamentelor, periodic, la reluarea activităţii efortului fizic
în cadru
organizat şi la încetarea acestui tip de activitate;
e)
asigură controlul medical al sportivilor şi al celor care practică o
formă de efort fizic
în cadru organizat, asistenţă medico-sportivă în
complexurile sportive naţionale, în cantonamentele loturilor
naţionale şi olimpice, ale cluburilor sportive şi asistenţă medicală la
bazele sportive,
în timpul desfăşurării antrenamentelor şi competiţiilor,
precum şi la
locurile amenajate în alte locaţii decât cele
prevăzute;
f)
coordonează monitorizarea biologică a pacienţilor şi a efectelor
biologice consecutive
efortului fizic, după o prealabilă selecţie a celor mai adecvate teste;
g)
ţine evidenţa şi supraveghează bolile legate de activitatea fizicăşi
supraveghează bolile
cronice la pacienţii care fac efort fizic în cadru organizat;
h)
înregistreazăşi declară bolile, conform metodologiei
elaborate de Ministerul
Sănătăţii Publice;
i)
stabileşte aptitudinea de efort fizic, cu ocazia oricărei examinări
medicale;
j)
avizează locurile unde se practică efort fizic în cadru
organizat;
k)
organizează primul-ajutor şi tratamentul de urgenţă standard;
l)
recomandă tipul de efort fizic care este util în funcţie de
capacitatea de efort fizic şi
aptitudine celor care doresc să practice efort fizic;
m)
consiliază asupra programelor de sănătate, dietă, medicaţie de
susţinere a efortului fizic
şi refacere, metodelor de refacere eficiente;
n)
evaluează aptitudinea pentru efort fizic, în concordanţă cu
starea de sănătate, şi
promovează adaptarea antrenamentului la posibilitatea pacientului;
o)
promovează capacitatea de efort fizic, sănătatea,
îndemânarea şi
antrenamentul;
p)
consiliază pacienţii vârstnici şi pe cei cu dizabilităţi;
q)
consiliază în
problemele de recuperare şi refacere a celor care practică efort fizic
în cadru organizat;
r)
îndeplineşte atribuţiile precizate în dispoziţiile
legale privind măsurile
antidoping;
s)
evaluează permanent capacitatea de efort fizic.
CAPITOLUL
IV
Secretul
profesional Art.
13. – Rezultatele examinărilor medicale efectuate se comunică
angajatorilor prin
avizul medical, în termenii apt sau inapt de efort fizic.
Pentru sportivii
de performanţă din loturile naţionale şi olimpice, avizul medical se
eliberează numai de către Institutul Naţional de
Medicină Sportivă. Art.
14. – Medicul specialist de medicină sportivă declară
periodic accidentele, bolile
infecţioase şi parazitare cu risc de transmitere în
colectivitate, autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a
municipiului
Bucureşti şi Ministerului Sănătăţii Publice. Art.
15. – Orice document medical în care sunt cuprinse
date clinice,
rezultate ale unor investigaţii şi/sau concluzii diagnostice se
eliberează numai pacientului
în cauză. Art.
16. – Medicul de familie primeşte date considerate ca fiind
necesare în domeniul
îngrijirilor primare de sănătate şi cu privire la medicaţia
interzisă de legile
internaţionale antidoping.
CAPITOLUL
V
Medicul
specialist de medicină sportivă
Art.
17. – (1) Sportivul care practică efort fizic
într-un cadru organizat
se află în
evidenţa unui medic de familie şi a unui medic specialist de medicină
sportivăşi beneficiază de asistenţa medicală conform
contractului-cadru.
Medicul de familie şi medicul specialist de medicină sportivă
colaborează
pentru a asigura starea de sănătate a sportivilor aflaţi în
evidenţă.
(2)
Colaborarea dintre medicul
de familie şi medicul specialist de medicină sportivă presupune: a) evidenţa sportivului pe lista
medicului de familie şi înscrierea datelor personale
în
carnetul de sănătate;
b) transmiterea de către medicul
de familie a datelor sportivului cabinetului de medicină sportivă
care supraveghează activitatea sportivului
şi care, la
rândul său, completează carnetul de sănătate cu datele pe
care le deţine;
c)
informarea medicului de familie de către medicul specialist de medicină
sportivă
în legătură cu medicaţia de susţinere a efortului fizic, de
refacere fizică,
precum şi medicaţia acceptatăşi cea interzisă de forurile
internaţionale
sportive, pe bază de scrisoare medicală;
d)
comunicarea oricărui tratament administrat sportivului de către medicul
de familie şi/sau
de către alţi medici specialişti medicului specialist de medicină
sportivă
pentru avizare. Această comunicare presupune prezentarea
documentelor medicale pe care sportivul le deţine: reţete, scrisori
medicale sau bilete de externare.
(3)
Cabinetul medicului specialist de medicină sportivăşi cabinetul
medicului de familie
comunică permanent, atât prin intermediul carnetului de
sănătate, cât şi prin alte mijloace, cum ar fi:
înscrisuri,
recomandări şi altele asemenea, în vederea obţinerii de
informaţii complete şi corecte
asupra stării de sănătate a sportivului.
Art. 18. – (1)
Sportivul trebuie să deţină asupra sa carnetul de sănătate, care
cuprinde
următoarele date: a)
antecedentele
heredo-colaterale;
b)
antecedentele fiziologice şi patologice personale;
c)
diagnosticul stării de sănătate;
d)
avizul epidemiologic;
e)
avizul medical, care conţine diagnosticul stării de dezvoltare şi
nutriţie şi diagnosticul
capacităţii de efort fizic.
(2)
Modelul carnetului de
sănătate este elaborat de Ministerul Sănătăţii Publice, în
colaborare cu Institutul Naţional de Medicină Sportivă, ca for
metodologic, şi
cuprinde elemente de protecţie
împotriva
eventualelor tentative de falsificare.
(3)
Medicii sunt răspunzători de exactitatea datelor înscrise
în carnetul
de sănătate.
Art.
19. – (1) În cazul deplasărilor de la locul de
reşedinţă, în absenţa
medicului lotului,
sportivul este luat în evidenţă de medicul specialist de
medicină sportivă
din teritoriu, pe baza datelor înscrise în carnetul
de sănătate, şi este
afiliat medicului de familie cu care colaborează medicul specialist
de medicină sportivă pe plan local.
(2)
Prevederile art. 17 alin. (2) se aplică în mod corespunzător
şi colaborării
dintre medicii prevăzuţi la alin. (1).
Art. 20. –
În cadrul Institutului Naţional de Medicină Sportivă se
creează o bază de date, cu
toate informaţiile medicale ale sportivilor legitimaţi, bază care poate
fi
accesată de toţi medicii acreditaţi de această instituţie.
CAPITOLUL
VI
Dispoziţii
finale
Art.
21. – Medicul specialist de medicină sportivă trebuie să
deţină o asigurare de răspundere
civilă pentru greşeli în activitatea profesională.
Art.
22. – (1) Comisia naţională de soluţionare a cazurilor
deosebite şi a litigiilor
profesionale în medicina sportivă se înfiinţează şi
funcţionează
în cadrul Institutului Naţional de Medicină Sportivă, care
asigură condiţiile tehnice de
desfăşurare a activităţii.
(2)
Comisia naţională de soluţionare a cazurilor deosebite şi a litigiilor
profesionale
în medicina sportivă este formată din:
a)
3 medici desemnaţi de
Institutul Naţional de Medicină Sportivă;
b)
un medic desemnat de şeful disciplinei de medicină sportivă a
Universităţii de Medicinăşi
Farmacie „Carol Davila”;
c)
medicul specialist de medicină sportivă al sportivului analizat.
Art.
23. – Pentru obţinerea specialităţii în medicină
sportivă se organizează
concurs de rezidenţiat, în condiţiile legii.
Art.
24. – Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile
de la data publicării
în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Acesta lege
a fost adoptata de Parlamentul Romaniei,
în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor
art. 75
si ale
art. 76
alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE
PREŞEDINTELE
CAMEREI
DEPUTAŢILOR
SENATULUI
Bogdan
Olteanu
Nicolae Vacaroiu
| 
