Dezvoltare
Fizica
←
Sindromul de instabilitate
vertebrala primara (pseudo-spondilolistezis) - esential -
Sindromul de
instabilitate vertebrala este concept controversat si de
aceea exista mai multe definitii, dintre care am selectat doar una: Raspuns
anormal al segmentelor spinale la solicitari mecanice ("incarcare")
caracterizat prim mobilitate anormala (crescuta)
[American Academy of
Orthopaedic Surgeons] Segmentul spinal (unitatea de "miscare")
este
constituit din doua vertebre adiacente, discul intervertebral,
ligamente, articulatiile apofizare si musculatura. Mobilitatea
anormala (instabilitatea) variaza (ca ordin de marime) de la milimetri
la
cativa centimetri.
Instabilitatea
vertebrala poate fi: - primara -
fara o cauza evidenta; -
secundara - dupa: afectiuni degenerative, postchirurgical (operatii de
hernie de disc etc.) , traumatisme spinale, tulburari de
dezvoltare (de
exemplu scolioza), infectii, tumorala (primara
sau metastaza)
Incidenta: -
afecteaza mai frecvent populatia de sex masculin si varsta medie; -
este o cauza relativ frecventa de durere lombo-sacrata (lombosacralgie
... low back pain); - reprezinta o cauza primara a
degenescentei discale, "instabilitatea vertebrala este "un semn
incipient de degenerescenta discala"; -
frecventa cea mai mare la nivelul segmentelor L4-L5 si mai putin L5-S,
iar directia
cea mai frecventa de mobilizare este cea antero-posterioara.
Clinic
(elementele clinice nu sunt suficient de bine definite si nici corelate
cu semnele radiologice): Simptome: - low back pain -
durerea
lombo-sacrata sau lombosacralgia; - episoade recurente de
durere vertebrala; - durerea de tip "atac" la "redresarea" din
pozitia de flexie sau la anumite mobilizari; ce implica torsiunea; Examenul
clinic si somatoscopic
nu este concludent (desi in opinia mea, anumite aspecte corelate cu
lombosacralgia recurenta, pot atrage atentia examinatorului).
Evaluarea
imagistica a instabilitatii vertebrale: Radiografia
( nu exista totusi metode standardizate de evaluare):
Radiografia
in pozitie neutra poate evidentia: - pensari
moderate ale spatiului intervertebral, osteoscleroza, osteofitoza; -
osteofitul "de tractiune" orizontal, localizat la
2-3 mm de platoul vertebral; - prezenta unor colectii
localizate de gaz la nivelul discurilor (consecinta a fenomenului de
vaccum).
Radiografia
functionala - radiografia in flexie si extensie (decubit
lateral) este
cea mai utilizata pentru diagnosticul instabilitatii vertebrale (exista
si varianta radiografiei in tractiune si compresiune) - poate
evidentia: - translatii vertebrale anterioare sau posterioare; -
exacerbarea unghiului de rotatie (angulare sagitala), -
exacerbarea
unghiului de rotatie axiala.
Computer
tomograful (CT)
- are o sensibilitate mai mare in a determina pensarile, osteofitele si
prezenta colectiilor gazoase dar asocierea acestora cu sindromul de
instabilitate vertebrala este mai greu de realizat. CT functional
(descris de Graf) se face cu pelvisul fixat si cu trumchiul torsionat.
Examenul
de rezonanta magnetica (RMN) - nu identifica decat
leziunile morfologice si astfel selecteaza pacientii
cu risc crescut de instabilitate vertebrala pentru radiologia
functionala.
Instabilitatea vertebrala (lombara)
este considerata doar o
etapa din procesul de degenerare de la nivelul coloanei vertebrale
subdivizata in 3 etape: - faza de disfunctia - initiala, cu
afectare functionala si fara afectare structurala majora; -
faza de instabilitate - intermediara - cu degenerare discala si
articulara si mobilitate crescuta; - faza de restabilizare -
determinata de fibroza si osteofitoza care "blocheaza" articulatia.
Tratamentul a/
Tratamentul conservator - recuperare fizical-kinetica, este
complex si implica esential: - tratamentul
durerii; - stabilizarea coloanei vertebrale prin
kinetoterapie si/sau ortezare; b/Tratamentul
chirurgical (neurochirurgie si ortopedie spinala) - indicatii: -
in cazul esecului tratamentului conservator: -
durere recurenta 3 luni
pe fondul tratamentului conservator; - scaderea
calitatii vietii sau
- documentare radiologica - instabilitate
orizontala peste 3 mm sau de
rotatie-sagitala peste 10 grd - in cazul asocierii
fenomenelor neurologice (pe fond agravare stenoza spinala). Tratamentul
consta in - fuziune spinala (unirea celor doua vertebre cu mobilitate
anormala) cu o grefa osoasa. In cazul in care mobilitatea este
extinsa la mai multe segmente indicatia operatorie este strict
individualizata. Rezultatele postoperatorii din literatura
indica in 70 % din cazuri evolutie buna, 15% stationar si 15% agravarea
conditiei.
Resurse online
(selectionate): http://web.jbjs.org.uk/cgi/content/abstract/39-B/1/6 http://radiology.rsna.org/content/245/1/62.full http://web.jbjs.org.uk/cgi/reprint/49-B/3/520.pdf
(imagini sugestive) http://medind.nic.in/iab/t02/i2/iabt02i2p48.pdf http://www.medscape.com/viewarticle/735626 http://www.bodylogicphysiotherapy.com.au/Content/contentFiles/PDF/Lumbar_instability_ands_exercises_2000.pdf http://www.vibrahs.com/download/medical/lumbar.pdf http://www.spinalbiologics.net/faq.html?intFAQID=29&txtFAQ=What_is_lumbar_instability?&michelson=
Materialul
publicat se
incadreaza in standardele medicale acceptate la momentul publicarii
dar medicina este o stiinta in permanenta schimbare si de aceea
autorul nu poate garanta ca informatia este completa, actuala sau ca
nu contine erori; materialul nu constituie si nu substituie consultatia
medicala, de
aceea folositi acest material doar pentru informare si nu pentru
autodiagnosticare sau autotratament - in cazul in care aveti
suspiciuni in ceea ce priverste starea Dvs. de sanatate - adresati-va
medicului de specialitate. Materialul
este destinat in special specialistilor in
domeniul
medical/sportiv si
poate suferi modificari ulterioare.
|
|