Mişcările segmentelor corpului - între ele şi ale corpului ca un întreg - sunt asigurate de aparatul locomotor, aparat complet ce subordonează trei sisteme de organe: oasele, muşchii şi articulaţiile.
 Ca în cazul oricărui organ şi articulaţiile sunt adaptate prin caracteristici şi structură la funcţia pe care trebuie să o îndeplinească : asigurarea mobilităţii şi stabilităţii mişcărilor.
 Din punct de vedere al funcţionalităţii, al formaţiunilor de legătură şi a modului de dezvoltare distingem:

Articulaţiile sinoviale – diartrozele – cele mai numeroase din structura corpului uman, sunt articulaţii complexe care permit mişcări multiple şi variate.

A. SUPRAFEŢELE ARTICULARE – capetele osoase articulare (de diverse forme), sunt constituite din ţesut osos spongios care sub cartilajul articular se condensează în aşa-numita lamină osoasă subcondrală.

B. CARTILAJUL ARTICULAR (sau cartilajul de acoperire) – acoperă suprafeţele articulare ale oaselor, este un ţesut particular, înalt diferenţiat, dotat cu proprietăţi vâscoelastice şi adaptat alunecărilor reciproce ale capetelor osoase. Acest tip de cartilaj, compresibil şi elastic se numeşte hialin datorită aspectului său neted şi translucid.
Cartilajul articular este constituit din elemente celulare (condrocite) dispuse în lacune excavate în abundenta substanţă fundamentală (constituită din proteoglicani) sau matrice hialină intercelulară ce conţine şi fibre colagene (de tipul II ).

cititi si....