În staţiune unipodală echilibrul este menţinut de abductori (fesierul mijlociu) în cadrul balanţei Pauwels.
  În staţiune bipodală echilibrul este menţinut de antagonismul între abductori şi adductori.

STATICA şoldului presupune ca în ortostatism şoldul să fie extins şi în poziţie indiferentă pentru rotaţii şi abducţie – adducţie. Extensia este limitată de ligamentul iliofemural care apasă capul femural în cavitatea cotiloidă şi este denumit : „ligamentul poziţiei în picioare”.

Articulaţia coxofemurală este o enartroză şi are trei grade de libertate permiţând mişcări de flexie-extensie, abducţie-adducţie, rotaţie internă-externă şi prin combinarea acestora mişcarea de circumducţie.
Lungimea colului femural şi unghiul col-diafiză fac ca mişcările de flexie, extensie, abducţie şi adducţie să se asocieze cu rotaţie.

a. flexia-extensia – se realizează în plan sagital, în jurul unui ax transversal care trece prin marele trohanter şi foseta ligamentului rotund .
Mişcările de flexie-extensie se asociază cu rotaţie; flexia cu uşoară rotaţie internă iar extensia cu uşoară rotaţie externă.
Flexia cu genunchiul extins este limitată la 90o(limitată de tensionarea ischiogambierilor) iar cea cu genunchiul flectat ajunge la 120o ( limitată de ischiogambieri şi contactul coapsă-bazin).
Principalii flexori sunt: dreptul anterior (din cvadriceps), psoasiliacul, tensorul fasciei lata şi croitorul, la care se asociază până la orizontală adductorii şi dreptul intern, şi de la orizontală în sus fesierul mijlociu (fascicolul anterior).
Extensia este limitată de tensionarea părţii anterioare a capsulei articulare şi ligamentul iliofemural. Hiperextensia este limitată de tensionarea ligamentului iliopubian şi a ligamentului ischiofemural, fiind posibilă doar prin flectarea şoldului opus şi accentuarea curburii lombare .
Extensorii principali sunt: semitendinosul, semimembranosul, biceps femural, fesierul mijlociu (fascicolul posterior), fesierul mic la care se asociază dincolo de orizontală adductori, dreptul intern (gracilis), obturatorul extern şi pătratul femural, şi pentru menţinerea hiperlordozei – fesierul mare.

b. abducţia-adducţia - se realizează în plan frontal, în jurul unui ax antero-posterior care trece prin centrul capului femural ( reper clinic – plica inghinală , la 1 cm de artera femurală).
Abducţia şi adducţia se asociaza cu rotaţie.
Abducţia este limitată de tensionarea ligamentului iliopretrohanterian (în cazul articulaţiei extinse) şi de ligamentul pubofemural (în cazul articulaţiei flectate) . Abducţia este realizată de tensorul fasciei lata , fesierul mijlociu şi croitor.
Adducţia este limitată de întâlnirea coapselor iar după încrucişarea acestora de tensionarea ligamentelor pretrohanterian şi rotund. Adductorii (mai puternici decât abductorii) sunt reprezentaţi de: psoasiliac, fesier mic, drept intern, pectineu, adductori, semitendinos, semimembranos.
Amplitudinea abducţiei-adducţiei creşte prin compensarea mişcării de către bazin.

c. rotaţia externă - rotaţia internă, dacă se face flexie şi abducţie (ligamentele relaxate) poate realiza o cursă totală de 100o .
Rotaţia externă este limitată de fascicolul iliopretrohanterian (ligament iliofemural) şi ligamentul rotund. Rotatorii externi sunt: fesierul mijlociu (fascicolele posterioare), fesierul mare, gemenii, piramidalul, obturatorii, pătratul femural, pectineul, dreptul intern şi croitorul.
Rotaţia internă este limitată de fascicolul iliopretrohanterian al ligamentului iliofemural şi ligamentul ischiofemural. Rotatorii interni sunt: fesierul mijlociu ( fascicolele anterioare ), fesierul mic, semitendinosul şi semimembranosul.

d. circumducţia – este combinarea tuturor mişcărilor, însumarea lor.
Există şi posibilitatea ca printr-o tracţiune puternică laterală să se obţină un mic grad de depărtare a suprafeţelor articulare, mişcare pasivă ( descrisă de Gray ) fără rol în locomoţie.
 

cititi si....