Prezenţa artrozei poate fi rezultatul unei serii numeroase de factori, în parte de ordin general, în parte de ordin local, motiv pentru care fiecare artroză trebuie considerată din perspectivă multifactorială.
Vârsta debutului, sediul, difuziunea şi evoluţia tabloului clinic artrozic depinde de interacţiunea unei numeroase serii de factori, care favorizează apariţia artrozei fie prin ruinarea eficienţei biologice a cartilajului articular, fie printr-o suprasolicitare funcţională a articulaţiei.
Se pot distinge factori sistemici cu repercursiuni asupra majorităţii articulaţiilor organismului şi factori locali cu repercursiuni asupra uneia sau numai câtorva articulaţii.

FACTORII SISTEMICI

• diferenţele cromozomilor ( sexuali );
• diferenţele hormonale;
• diversele tipuri de solicitări, obiceiuri sau chiar încălţăminte;
• climacteriul ( la femei ) – datorită perioadei de vulnerabilitate şi mai ales prin reducerea pragului de răspuns la durere;

• maladia Kashin-Beck - artropatia degenerativă a articulaţiilor interfalangiene şi a pumnului datorată tulburărilor circulatorii prin conact cu făina contaminată cu Fusaria sporotrichiella (în ţările Extremului Orient ).
• artroza genunchiului este favorizată de alterările circuitului venos, prin tulburări trofice ce afectează toate ţesuturile membrelor inferioare.

Factorii endocrini:

• în acromegalie este frecventă o osteopatie cu aspect similar artrozei;
• în hipotiroidismul primitiv şi secundar sunt frecvente manifestările artrozice prin tulburări ale metabolismului cartilajului;
• diabetul zaharat – admiţând repercursiunea perturbărilor metabolismului glucidic la nivelul cartilajului articular (sinteza de glicozaminoglicani) dar şi producerea artropatiei de tip neurogen.

Factorii metabolici:

• ocronoza - defect cu transmitere autozomal-recesivă a enzimei oxidative a acidului homogentinic, urmat de acumularea în cartilaj a produşilor săi de metabolism – cauza depunerii sărurilor de calciu şi a proceselor regresive;
• în hiperuricemie ( gută ) – depunerea cristalelor de urat monosodic;
• în condrocalcinoză – depunerea microcristalelor de pirofosfat de calciu în cartilajul articular favorizează procesele degenerative; în ultimele două cazuri fiind asociate şi reacţii inflamatorii caracteristice;
• dismetabolismele lipidice (hipercolesterolemia, hiperlipoproteinemia de diverse tipuri) pot de asemenea favoriza apariţia manifestărilor artrozice.

Suprasolicitarea funcţională

• artroza mâinilor la culegătorii de bumbac;
• artroza cotului la lucrătorii ce utilizează instrumente vibratorii;
• artroza gleznei la fotbalişti;
• artroza consecutiv încărcării articulare de tip ponderal (obezitatea);

Modificarea arhitecturii articulare

• de natură traumatică:
• fracturile ( în special cele cu traiect intraarticular);
• luxaţiile;
• leziunile meniscale;
• hemartrozele sau sinovitele posttraumatice;
• de natură infecţioasă specifică sau nespecifică:
• osteomielita;
• artrite infecţioase;
• de natură distrofică:
• osteocondroze;
• anomalii de dezvoltare;
• vasculară – osteonecroza aseptică;
• de natură reumatică:
• poliartrita reumatoidă;
• spondilita anchilopoetică;
• artropatia psoriazică.

Modificările dinamicii articulare
În anumite cazuri, deşi arhitectura articulaţiei este normală, există totuşi condiţii responsabile de alterările dinamicii articulare, de exemplu:

• subluxaţia recidivantă a rotulei;
• instabilitatea articulară prin laxitate ligamentară.

Aceste condiţii implică suprasolicitări funcţionale în arii limitate ale cartilajului articular, favorizând apariţia modificărilor de natură artrozică.

FACTORI POTENŢIAL RESPONSABILI DE INSTAURAREA ŞI/SAU AGRAVAREA LEZIUNILOR ARTROZICE

Principalele mecanisme implicate în procesul artrozic sunt:

A.Degradarea matricei cartilaginoase prin acţiunea enzimelor care acţionează prevalent în sens proteolitic asupra constituenţilor - proteoglicani şi colagen.
Enzimele proteolitice sunt de origine condrocitară (catepsinele), polimorfonucleară (catepsina şi elastaze) şi din celulele membranei sinoviale (colagenaze şi metaloproteinaze).

B.Degradarea cartilajului în artroze este un proces foarte complex încă incomplet elucidat. Principalul rol în degradarea matricei cartilaginoase îl au condrocitele la care este perturbat echilibrul dintre activitatea anabolică şi activitatea catabolică cu depleţia consecutivă de proteoglicani şi slăbirea tramei fibrilare(teoria Freeman – metabolismul proteoglicanilor este mai intens decât cel al colagenului şi deci rezistenţa acestora este mai mică la cicluri de uzură asemănătoare, rezultând depleţia proteoglicanilor).

C.Alterările biochimice ale cartilajului articular, indiferent de cauzele şi modalitatea de apariţie, implică modificarea proprietăţilor sale mecanice – în special determină diminuarea acţiunii de amortizare a solicitărilor mecanice la care este supus osul subcondral.
Acest lucru se întâmplă în ariile supuse solicitărilor, cu consecinţe asupra osului subcondral care va evolua către un proces de condensare sau scleroză, având ca rezultat creşterea rezistenţei sale în prejudiciul elasticităţii.
Cartilajul articular se va afla între osul subcondral de duritate crescută şi solicitările mecanice, situaţie care accelerează distrucţia cartilajului în ariile interesate, determinând diminuarea capacităţii de distribuire a solicitărilor, cu creşterea sarcinilor pe cartilajul învecinat şi progresiunea procesului chiar în ariile iniţial neportante.

D. Contribuţia reacţiei inflamatorii a sinovialei.
Dezagregarea cartilajului articular implică eliberarea în cavitarea articulară de fragmente şi detritusuri celulare care provoacă o reacţie inflamatorie din partea membranei sinoviale. Sinovita contribuie la rândul său la evoluţia procesului artrozic prin enzimele proteolitice şi mediatorii (catabolinele) care reaprind procesele inflamatorii şi degenerative articulare.

E. Proceselor regresive ale cartilajului articular li se opun tentative de reparare prin aşa-numita „modulare condroblastică ” a condrocitelor. Tentativa de reparare a cartilajului degenerat în condiţiile regimului crescut de stress articular este frecvent destinată eşecului; în asemenea cazuri se asistă la progresiunea leziunilor articulare până la completa dezorganizare structurală şi anularea funcţiilor articulaţiei interesate de boala artrozică.

cititi si....