Investigaţia
de maximă utilitate în diagnosticul a numeroase forme de
artroză rămâne studiul radiologic.
Dintre
diversele structuri interesate de procesul artrozic numai osul
poate fi
explorat radiologic, cartilajul articular şi membrana
capsulo-sinovială fiind radiotransparente. Grosimea cartilajelor
articulare poate fi totuşi apreciată după lărgimea spaţiului
articular iar prezenţa unei îngroşări a membranei
capsulo-sinoviale sau a revărsatului intraarticular este sugerată
radiologic de tumefacţia părţilor moi periarticulare.
Semne
precoce de artroză
În
stadiile iniţiale tabloul radiologic poate fi complet mut; totuşi
în majoritatea cazurilor de artroză clinic simptomatice este
prezent cel puţin unul din cele două semne precoce de afectare
artrozică:
- Reducerea
spaţiului articular - semn
datorat subţierii cartilajului degenerat la ariile de maximă solicitare
; fenomenul mai este denumit şi „pensare ”
articulară;
- Scleroza osului
subcondral (eburneizare)
– proces de
osteocondensare propriu artrozei ce constă în
accentuarea
radioopacităţii osoase în zonele în care
începe să
scadă acţiunea de amortizare a cartilajului; osul, fiind supus unei
stimulări mecanice majore, se densifică.
Valoarea
diagnostică relativă a osteofitelor –
pentru mult timp, osteofitele au fost considerate cea mai
reprezentativă manifestare radiologică a artrozelor; este
însă
necesară mai multă precauţie în a le considera expresia unui
proces artrozic deoarece este posibilă prezenta osteofitelor la
nivelul articulaţiilor care nu evoluează obligatoriu în
timp către un proces degenerativ.
Semne ale artrozei avansate
În
fazele avansate ale artrozei, în afara proliferării
osteofitice,
sunt evidente radiologic şi alte semne:
- apariţia
în capetele osoase a ariilor
radiotransparente ce corespund cavităţilor
pseudochistice sau geodelor
ce sunt
rotunjite, nedelimitate de contur sclerotic, uneori de dimensiuni
voluminoase; marginea acoperişului geodelor poate deveni mai
neregulată, reducând mai mult spaţiul articular.
- deformarea
progresivă a capetelor articulare,
eventual subluxaţia,
care poate
în final determina dezaxarea
acestora ;
- în
variante particulare ale bolii artrozice
(coxartroza erozivă, artroza erozivă a mâinilor) pot apare
fenomene
erozive evidente;
- rar,
articulaţia afectată de boala artrozică poate să
evolueze spreanchiloză.
Alterarea
anatomică este suficient de fidel documentată de tabloul
radiografic al articulaţiei interesate. În mod obişnuit se
disting patru grade de gravitate a procesului artrozic:
Un
parametru important este şi rapiditatea evoluţiei procesului
artrozic ce este evaluată prin confruntarea radiografiilor executate
în timpi succesivi.
Investigaţiile
imagistice moderne (tomografia computerizată sau rezonanţa
magnetică nucleară) aduc informaţii extrem de utile legate de
etiologie, modificările articulare şi periarticulare, oferind
posibilitatea elaborării prognosticului şi a deciziilor terapeutice.
