Sportul
pentru
toti
←
De la intrarea mea in
aceasta specialitate am
constatat ca exista un
mare spatiu gol in ceea ce
priveste colaborarea medic sportiv-antrenor in Romania, bineinteles
fara a putea generaliza. Am incercat sa inteleg cauzele acestui fenomen
- dar pana in prezent nu am reusit. Este de inteles ca
antrenorii
lupta in special pentru performanta sportiva iar medicii in special
pentru sanatate, ca antrenorii au tendinta de a "impinge" pregatirea
spre "limita", adica acolo unde se afla marea performanta, in timp ce
medicii tind sa menajeze sportivii pentru a impiedica aparitia
patologiei - dar aceasta "orientare" diferita NU AR TREBUI SA
DUCA LA LIPSA DE COMUNICARE - si in nici un caz LA LIPSA DE RESPECT.
Pentru acei dintre Dvs. care gandesc: "ia uite inca unul care ne da
sfaturi - las' ca stiu eu mai bine!" - rog bunavointa de a citi in
continuare si cu tot respectul le urez succes in a obtine singuri
performanta
pe care si-o doresc.
Pentru cei ce doresc schimbarea modului de colaborare medic-antrenor,
si care inteleg ca marea performanta nu se poate obtine cu sportivi
care prezinta anumite deficiente fizice,bolnavi, prost hraniti sau
accidentati - doresc sa reamintesc cateva lucruri pe care marea
majoritate dintre Dvs. probabil ca deja le cunoasteti:
- Nu
uitati ca activitatea Dvs.
depinde de starea de
sanatate
a sportivului;
- Nu
uitati sa verificati
personal echipamentul
sportivilor
Dvs. - chiar daca credeti ca sportivii stiu;
- Insotiti sportivul
la
examenul medical;
- Verificati
personal -
concluziile examenului medical
al
sportivului Dvs;
- daca
concluziile examenului
medical NU va satisfac -
este
indicat sa cereti si o a doua opinie;
- menajati-va sportivii! - un
sportiv chiar nepregatit
fizic
dar sanatos daca se mobilizeaza exemplar va obtine rezultate superioare
unui sportiv extrem de bine pregatit fizic - dar suprasolicitat sau
accidentat;
- uneori
chiar afectiunile
simple pot merge prost - nu
stiu
ce este de preferat: pentru un meci (competitie) in care sportivul
intra accidentat / nerecuperat complet sa stea 6 luni sau sa piarda un
meci si sa joace tot sezonul;
- uneori
termenul "repaus
sportiv" este
insuficient
precizat de medic, neinteles de sportiv si pe buna dreptate contestat
de antrenor. Exista (in opinia mea) o varietate de "nuante"
corespunzatoare termenului de "repaus sportiv" - de la repausul
absolut, la repausul partial sau segmentar, la menajare generala sau
segmentara, la care se adauga posibilitatea sau nu a efectuarii
efortului specific, a pregatirii fizice generale sau a kinetoterapiei.
Colaborarea medic-antrenor va clarifica aspectul si va scuti pe toata
lumea de neplaceri ulterioare.
- relatia
antrenor-sportiv-medic este "guvernata"
de
legi scrise si de legi nescrise - diferite in fiecare tara;
pentru
Romania trebuie sa le respectam pe cele scrise si sa le imbunatatim pe
cele nescrise.
In
speranta unei colaborari ulterioare - astept opiniile
Dvs.
decembrie
2005
Post
scriptm:
La o intalnire din
cursul anului
2007, in prezenta unui invitat strain s-a discutat depre
accentul
care se pune si trebuie pus pe colaborarea
sportiv-antrenor-medic.
Dupa intalnire un
coleg a facut urmatoarea apreciere - citez din memorie: "...daca la ei
se discuta despre colaborarea
sportiv-antrenor-medic, la noi
se poate
discuta fara probleme despre conflictul
sportiv-antrenor-medic..."
No comment!
octombrie
2007
Materialul
publicat reprezinta
opinia autorului. Autorul nu garanteaza ca informatiile continute in
acest material sunt complete, actuale si este posibil sa existe
erori.
Folositi acest material doar pentru informare - in cazul in
care aveti suspiciuni in ceea ce priveste starea Dvs. de sanatate -
adresati-va medicului de specialitate.
Materialul
prezentat poate
suferi modificari ulterioare. |
|
