Sportul pentru toti  ←


 
   Aceasta afirmatie a fost si va fi contestata chiar de catre o parte dintre colegii mei. Bineinteles ca se pot purta o multime de discutii pe aceasta tema (si chiar sunt de dorit) dar in final nu uitati ca aceeasi problema poate avea mai multe aspecte, si in continuare voi incerca sa-mi sustin afirmatia.
   Personal consider sportul de performanta ca o "munca" fizica si psihica a organismului, raportul intre fizic si psihic variind cu diversele ramuri sportive. Se poate replica - "munca este buna" - si sunt de acord, dar sa nu uitam ca munca poate aduce in anumite conditii - prejudicii sanatatii; sa nu uitam ca din aceasta cauza exista medicina muncii - ca specialitate medicala, sa nu uitam ca in toate activitatile umane exista normative de munca(care reglementeaza cantitatea maxima de munca fizica care poate fi depusa intr-un interval de timp), ca - de exemplu - copiii NU POT FI ANGAJATI ; deci legal, copiii nu pot presta un volum de munca peste o anumita limita - in schimb se poate permite activitatea sportiva in orice limita.
   Pregatirea fizica si psihica superioara a organismului - necesara atingerii inaltei performante - este de fapt o "adaptare" a organismului la un factor de stress (adica la efortul fizic - din antrenament). Deci antrenamentul sportiv actioneaza ca un factor de stress negativ (distress) asupra organismului - la care acesta incearca (de cele mai multe ori cu succes) sa se adapteze. Cu cat organismul este mai bine adaptat (antrenat) cu atat va putea raspunde la solicitari din ce in ce mai mari - dar pana la o limita biologica; peste aceasta limita - adaptarea nu se mai produce si apare patologia(boala).
   Deci efortul fizic pentru a produce adaptarea-antrenarea trebuie sa actioneze ca un factor de stress suficient de puternic pentru a deveni distress dar inferior nivelului la care pot aparea diversele afectiuni. Aici intervine "arta" antrenorului - de a  obtine maximum posibil(performanta) cu minima afectare a sanatatii.
   Uneori in ciuda tuturor eforturilor - ale antrenorilor si echipei tehnice, ale medicilor - datorita numarului mare de factori implicati, rezultatele nu sunt cele asteptate - ci dimpotriva apar imbolnaviri sau chiar mai grav - MOARTEA SUBITA.
    MOARTEA SUBITA  - in sportul de inalta performanta - este o realitate - la care concura, in opinia mea, mai multi factori care aparent par minori dar care sumati pun organismul sportivului intr-o situatie fara iesire.
     Revenind la consecinte mai frecvente - nu trebuie uitat de uzura articulara - mai accentuata in cazul in care exista conformatii particulare ale aparatului locomotor, la care se adauga si factorul traumatic repetat. La ideea "uzurii" articulare se poate asocia si teoria recenta ca organismul uman este conditionat sa "functioneze" o durata determinata, ca avem un numar relativ fix de contractii ale cordului, un anumit numar de miscari intr-o articulatie... adica si "masina" noastra biologica are o anumita durata de viata.
     Aceste este o explicatie ( poate superficiala ) pentru cei care "orbiti" de sloganul: "sportul inseamna sanatate" refuza sa vada / sa accepte si partea "goala" a paharului.
    In opinia mea sportul in general, si sportul de performanta in special, prezinta pana la un punct efecte benefice pentru sanatate - dar prezinta si riscuri pe care fiecare trebuie sa le cunoasca si sa si le asume.