Sportul pentru toti  ←  Sporturi de iarna  ←

Schiul alpin pentru sportivii amatori

Cum începem?

 La început există rude, prieteni sau cunoştinţe – care ne “împing” sau ne “tărăsc” spre pârtie – ei sunt, intr-un fel, primii noştri instructori; foarte rar (dar este posibil) există dorinţa de a incepe din curiozitate.

 Apoi învăţaţi şi apare plăcerea; dacă vârsta permite şi există şi alte condiţii, este probabilă şi posibilă trecerea spre performanţă; în final ramâne plăcerea (dacă starea de sănătate permite) chiar pâna la vârste foarte înaintate (personal am avut plăcarea să întalnesc, în sezonul trecut, un “tânar” schior de peste 80 ani) sau nostalgia (cuplată cu instruirea copiilor sau nepoţilor).

Când incepem?


Cât de devreme?
Să fim serioşi!
După mine “sensibilizarea” (prima dată pe schiuri) trebuie începută în momentul în care copilul alearga bine (fără să se împiedice), îşi menţine echilibrul satisfăcător (dacă copilul merge singur pe role sau pe bicicletă – atunci puteţi încerca şi schiul) şi gradul de coordonare este satisfacător (incepe să scrie citeţ primele litere!) adica in jurul vărstei de 5-6 ani.

Între 7 si 30 ani – în condiţiile respectării celor scrise la (2) – starea de sănătate (mai jos) orice moment pentru a începe este bun.

Peste jumatatea vieţii (aşa cum o consideraţi Dvs.!) riscurile cresc semnificativ, consultul medical iniţial devine mai mult decăt obligatoriu, dar nu inseamnă ca nu puteţi încerca!

Sunteţi la început.  Ce trebuie să ştiţi?

1.La început veţi cădea foarte des!

Riscul traumatismelor serioase este redus la început dar creşte pe măsură ce acumulaţi încredere (şi mai puţin – experienţă), apoi începe să scadă odată cu apariţia experienţei – dar nu va atinge niciodată nivelul de început (deci un risc va există întotdeauna)!

(sigur nu veţi regreta – indiferent dacă vor apărea şi evenimentele neplăcute – o fractură sau o un genunchi operat ... cazul autorului)

Riscul de accidentare este mai redus la vârste mici şi creşte odată cu creşterea în vârstă. 
La copii si tineri ca factori de protectie intervin: greutatea mica a corpului (inerţia şi viteza), distanţa mica faţă de sol, elasticitatea buna a tesuturilor şi a articulaţiilor, absenţa unor afecţiuni anterioare şi mai ales faptul ca “Dumnezeu îi apără pe cei nevinovaţi!”

2.Starea de sanătate.

Trebuie să fiţi (sa vă consideraţi) sanatos/sănătoasă  – adica să nu aveţi afecţiuni cardio-vasculare, neurologice şi osteoarticulare şi să nu vă aflaţi în convalescenţă după diverse afeţiuni; 
pentru celelalte situatii un consult medical este obligatoriu!
Peste jumatatea vieţii (aşa cum o consideraţi Dvs.! ) consultul medical iniţial este obligatoriu!

3.Echipamentul – primii paşi:

a. îmbracamintea – de obicei, imbracămintea specială pentru ski (indiferent de calitate) este suficientă pentru început. Apoi veţi învaţa ce vă trebuie.

b. bocancii sau clăparii – sunt elemente esenţiale şi specifice (nu pot fi inlocuiţi cu altceva!)

Pentru început există 2 variante: închirierea sau achiziţionarea “în orb” . Ambele variante au avantaje şi dezavantaje:

• inchirierea – va permite să vă daţi seama ce vă trebuie, cu ce va simţiţi bine, înainte de a cheltui dar exista riscul transmiterii unor boli de piele; personal nu sunt în favoarea acestei variante, dar este larg practicată; doua perechi de ciorapi (subtiri) pot reduce din risc.

• achiziţionarea în “orb” – există riscul (financiar) să vă “treziţi” cu un echipament inutil/inutilizabil pentru Dvs. Dacă vă hotărâţi pentru această ultimă variantă – iată câteva sfaturi (poate utile); exista foarte multe firme de specialitate deci foarte multe opţiuni, dar elementele esenţiale sunt: lungimea, înclinaţia, modul de “prindere” (închidere) şi preţul;

• lungimea – o puteţi determina singuri – piciorul trebuie sa stea comod, nu aveţi nevoie de ciorapi foarte groşi (nu va temeţi – nu va îngheaţă picioarele!), “strângerea” clapelor trebuie să “imobilizeze piciorul fără a “jena” circulaţia sângelui – deci nu trebuie să apară senzaţia de “amorţeală sau furnicături”;
• înclinaţia – greu să vă daţi seama de la început de necesitaţi – dar puteţi face 2 lucruri: unul - să cumparati clăpari cu înclinaţie reglabilă sau doi - să probaţi clăparii (strânşi şi în poziţia lor) timp de 10-15 minute in magazin (să staţi efectiv cu ei în picioare şi să faceţi câţiva paşi). Dacă nu apar senzaţii neplăcute locale şi vă simţiţi comod – atunci puteţi risca.
• modul de “prindere”(închidere) a clăparilor – există multiple sisteme de prindere şi aceasta determina durabilitatea bocancilor; dar nu vă speriaţi – indiferent de sistemul de închidere (în general şi cu excepţia ghinionului pur) toate modelele vor rezista minim 2 ani – adică până când veţi avea suficientă experienţă şi cunoştinţe pentru a face o (a doua) alegere bună.
• preţul – un preţ moderat este recomandat – pentru prima alegere.
• anumite magazine (foarte rar) pot avea personal specializat – care ştiu ce vând – atunci aveţi noroc şi puteţi obţine un sfat bun. Puteţi cere sfatul unui prieten experimentat şi împreuna cu proba – cresc şansele achiziţionării unui produs satisfăcător;
• ce nu trebuie facut – de cumpărat după culoare şi fără probă!

c. schiurile – singura variantă bună de început este închirierea. Vă recomand ca pentru aceasta să apelaţi la instructor – el ştie preţurile în zonă, ştie “cine şi ce închiriază” (calitate), ştie foarte bine ce vă trebuie, ştie să vă regleze legăturile astfel încât să fiţi în siguranţă şi să invăţaţi rapid – este interesul lui să fiţi sănătoşi şi să reuşiţi!

Uneori există varianta “schiurilor vechi” – primite sau împrumutate – varianta este bună atunci când schiurile sunt bune, au legaturi dublu securit – funcţionale (a se vedea paragraful despre legături).

Dacă vă hotărâţi să achiziţionaţi şi skiuri (de la început) – foarte pe scurt câteva elemente de ajutor:

• structura – skiurile ca structura, au evoluat foarte mult şi s-au “departat” foarte mult de clasicele “lemne”, dar lemnul ca material nu a “disparut” din structura schiului, pentru că mai “exista” încă modele cu structură interna de lemn – în special skiurile de agreement; în modelele pentru profesionişti, materialele noi compozite, armate cu fibra de sticla sau cu fibra de carbon au înlocuit definitiv structura de lemn; atenţie pe foarte multe modele de agreement am vazut scris …”fiber glass…” dar se referea la “inveliş” şi nicidecum la structura internă – de aceea verificaţi cu mare atenţie informaţiile producătorului!

• forma – şi forma skiului a “suferit” modificări – de la forma clasica s-a trecut la actuala formă “carved” care se poate traduce prin “curbură” sau “scobitură” şi se refera la faptul că vârful şi coada skiului sunt mai late decât zona centrală (unde sunt legăturile);

Această “curbură” (raza de curbura este notată R), face ca slalomul să poată fi efectuat mai uşor, se măsoară în metri (în funcţie de raza de curbură) – o rază de curbură “mică” (12-14 m) ajută la proba de slalom special (şi pe începători), iar una “mare” (17-19 m) este indicată pentru slalom uriaş (implicit viteze mai mari);

- dimensiunea skiului – lungimea – se alege cu aproximativ 10-15 cm sub înalţimea schiorului (exceptând probele de coborâre);

d. legăturile – sunt doua “dispozitive” (pe fiecare ski) esenţiele (în ceea ce priveşte siguranţa Dvs.), care sunt montate pe schiuri şi care prin “închidere” – "leagă" claparul de ski (evident!); important – ambele dispozitive (faţă şi spate) sunt “securizate” în sensul că, în caz de accident, ele trebuie sa se “deschidă” înainte ca structurile corpului să fie lezate (fractură); pentru ca legăturile să “reziste” la solicitările curente dar sa se deschidă înainte de fractură (entorsă) – ele sunt concepute separat pentru copii şi adulţi şi au un dispozitiv de reglaj cu cifre.

Pentru siguranţa Dvs. NU folosiţi legaturile de adulţi pentru copii şi nici invers!

In nici un caz NU se testează legăturile cu piciorul introdus în bocanc, adică prin forţarea piciorului!  Riscul de entorsa de genunchi (prin torsiune) cu leziune de menisc este extrem de mare! Legăturile se testează cu clăparul, neîncălţat, fixat pe ski, skiul imobilizat, şi aplicănd presiune (şocuri) manuală, folosind greutatea corpului; începeţi de la numerele mici de reglaj (0-1) şi creşteţi progresiv, până când reuşiţi, doar cu foarte mare efort, să mai faceţi să “sară “ legătura.

e. beţele de schi – sunt utile pentru începători – ajută la menţinerea echilibrului; pentru alegere este importantă:
1.lungimea – în poziţie verticală braţul şi antebraţul fac un unghi de 90 grade (drept), şi
2.“priza” pumnului pe maner – care trebuie să fie comodă şi să creeze siguranţă.

f. ochelarii de schi – nu sunt esenţiali pentru începători şi pot chiar să încurce – dar trebuie folosiţi ca ochelari de soare; sunt de preferat ochelarii cu “deschideri” largi pe lateral care să împiedice aburirea chiar la viteze mici (pentru că veţi transpira serios!; pentru schiorii avansati au rol de protectie.

g. echipamentul de protectie
 Ochelarii de schi - a se vedea paragraful precedent.

Atentie - echipamentul pentru ski alpin este complet diferit fata de cel pentru ski fond!

Primii paşi – familiarizarea cu echipamentul

Ati ajuns la munte! Aveţi tot ce vă trebuie, vreme buna, zăpada, echipament, prieteni… (smile!)

Primul lucru - prima zi:  alegeţi o zona linistită, departe de pârtie (aglomeratie), pe teren plan – vă echipaţi complet şi incepeţi să vă acomodaţi cu cele “doua expansiuni” de la picioare – mergeti, inainte şi înapoi, vă întoarceţi, alunecaţi înainte, vă luaţi avânt cu beţele etc. adică faceţi tot ce va trece prin cap sub supravegherea prietenilor (care au practicat skiul macar un sezon) până când ajungeţi sa “simţiţi” schiurile.

Instructorul de schi

A doua zi mergeţi la pârtie! 
Sfatul meu pentru toţi începătorii: cum aţi ajuns pe pârtie – vă despărţiţi de cei care v-au adus şi vă căutaţi un instructor!
Cu toată bunăvoinţa prietenilor, a rudelor şi a Dvs. NU veţi învăţa mai repede, ci dimpotrivă!

Cum eu am fost, nu sunt (şi nu voi fi instructor de schi). restul intrebarilor le veţi adresa acestuia.

Va doresc succes!

Dr Gabriel Panait